Ce este schizofrenia?
Schizofrenia este definita ca fiind acea tulburare mintala cronica si severa, o psihoza in cadrul careia sunt deteriorate procesele de gandire in urma unor raspunsuri emotionale inadecvate. De asemenea schizofrenia este caracterizata si de dezagregarea personalitatii, dar si de pierderea contactului vital cu realitatea. Cele mai multe cazuri de schizofrenie se intalnesc la persoanele adolescente sau cele adulte pana la varsta de 40-45 de ani. In cazul persoanelor de sex masculin schizofrenia poate debuta in apropierea varstei de 20 de ani. De cealalta parte, la femei aceasta tulburare poate debuta in jurul varstei de 30 de ani. Cu alte cuvinte schizofrenia debuteaza foarte rar in randul copiilor sau la adultii peste 45 de ani.
In cadrul schizofreniei cel care sufera de aceasta tulburare mintala traieste intr-o disociere mintala care este acompaniata de o invazie complet haotica a imaginarului. Consecinta este reprezentata de o serie de manifestari psiho-patologice de importanta majora, manifestari precum delirul, halucinatiile, tulburarile afective, tulburarile formale de gandire, tulburari de comportament sau dezorganizarea personalitatii.
Cauzele schizofreniei si tipuri de schizofrenie
Cauzele care sa conduca la aparitia schizofreniei sunt multiple. Dintre acestea pot fi mentionate cauze precum mostenirea genetica, consumul de substante psiho-active, stresul sub forma cronica, dar si malnutritia sau expunerea la diferiti virusi pe durata vietii intrauterine.
Schizofrenia se numara printre cele mai severe afectiuni psihiatrice. Aceasta afectiune are repercursiuni grave atat pentru persoana care sufera de aceasta tulburare mintala, cat si pentru persoanele din jurul bolnavului. Aceasta gravitate este data de faptul ca evolutia bolii nu poate fi prevazuta, cu toate ca exista o serie de tratamente moderne care au schimbat considerabil prognoza referitor la incadrarea sociala a bolnavilor de schizofrenie.
Schizofrenia se poate prezenta in mai multe forme, dupa cum urmeaza:
- Schizofrenia simpla se caracterizeaza prin inhibitie, nonconformism sau comportamente bizare din partea persoanei afectata de aceasta tulburare mintala;
- Schizofrenia paranoida are ca si manifestari delirul neprecizat, temeri neobisnuite grupate pe diferite domenii si subiecte; aceste temeri se refera la diferite gesturi, la teama ca gandurile pot fi manipulate de catre persoane din jur etc.;
- Hebefrenia si hebefrenocatatonia este forma de schizofrenie caracterizata de catatonie, completata de gesturi si actiuni puerile, de repetarea automata si fara vreun motiv a diferitelor cuvinte, gesturi sau atitudini, dar si de pseudodeficit intelectual.
Simptomele si diagnosticarea schizofreniei
Cele mai frecvente simptome in cazul schizofreniei se refera la delir, halucinatii, gandire si vorbire dezorganizata sau comportament motor anormal cu miscari inutile sau bizare. Delirul are la baza acele credinte care nu au legatura cu realitatea, pe cand halucinatiile sunt acele momente in care pacientul vede sau aude lucruri inexistente.
Pentru a pune diagnosticul in cazul schizofreniei se apeleaza la evaluarea clinica. Aceasta evaluare presupune aplicarea de teste psihologice pentru diagnosticarea schizofreniei. Aceste teste includ testele de personalitate, dar si teste care au scopul de a identifica functiile de gandire si de atentie afectate de schizofrenie in cazul pacientului. Pentru evaluarea schizofreniei si punerea diagnosticului se folosesc diferite scale: PANSS (Scala Sindromului Pozitiv si Negativ), CDSS (Scala Calgary de Evaluare a Depresiei in Schizofrenie) si BPRS (Scala Scurta de Evaluare Psihiatrica).
Tratamentul in cazul schizofreniei
Pentru tratarea schizofreniei se apeleaza la tratament psihiatric pe baza de medicatie antipsihotica, dar si terapia psihosociala care se intinde pe intreaga durata a vietii. De asemenea se apeleaza la psihoterapia cognitiv comportamentala, aceasta metoda de terapie fiind dovedita ca extrem de utila pacientului diagnosticat cu schizofrenie in normalizarea tiparelor de gandire.
In cadrul psihoterapiei cognitiv comportamentale pacientul deprinde mecanisme menite a reduce stresul si a recunoaste pe cont propriu semnele unei crize de schizofrenie astfel incat sa solicite imediat ajutor de specialitate. Pentru tratamentul schizofreniei este necesara o echipa multidisciplinara formata intr-un medic psihiatru, un psiholog cu competente in terapia psihozelor si asistent social. In plus vorbim si depsre un sprijin familial care este vital pentru pacientul diagnosticat cu schizofrenie, fiind nevoie ca bolnavul sa simta iubirea si sustinerea neconditionata.