Ce este dependenta si cum se trateaza?
Dependenta mai este denumita in literatura si prin termenul de „adictie”, termen preluat din limba engleza (addiction) si face referire la dependenta de ceva anume (alcool, tigari, droguri, calculator, TV, munca, jocuri de noroc, social media etc.). Dependenta provoaca o placere de scurta durata, iar folosita in mod continuu se transforma intr-un comportament compulsiv si interfereaza cu viata sociala si profesionala a persoanei, ducand chiar la probleme de sanatate.
Dependenta este definita ca fiind acel proces prin care un comportament care ofera atat placere, cat si diminuarea unui disconfort, este angajat intr-un tipar descris prin intermediul esecului recurent de a controla acest comportament si cu toate consecintele negative semnificative respectivul comportament este folosit in continuare (Goodman, 1990).
Tipurile de dependenta se refera la urmatoarele aspecte: dependenta de activitati (cumparaturi, sport), dependenta de jocuri de noroc, dependenta de internet, dependenta de munca, dependenta de alcool, dependenta de tutun, dependenta de substante, dependenta de mancare, dependenta de sex, dependenta de pornografie.
Cauzele care declanseaza dependenta
Cauze certe in declansarea dependentelor nu au fost identificate, exceptand folosirea unei substante sau realizarea unei anumite activitati. De asemenea, nu exista vreo modalitate pentru a prezice daca o persoana sau alta urmeaza a deveni dependent. Orice dependenta este asociata cu centrii placerii din punct de vedere neurobiologic si cu dopamina. Altfel spus, deficitul de dopamina poate fi uneori elementul care duce la nevoia de utilizare de substante sau pentru a realiza numite activitati care genereaza semnale de placere la nivelul creierului.
Cu toate ca nu exista cauze certe, cercetatorii au identificat anumiti factori de risc in dezvoltarea dependentelor.Astfel avem factorii biologici pentru acele persoane ce pot prezenta vulnerabilitate genetica pentru dependente, factorii de mediu precum familia, prietenii, presiunea grupului, abuzul fizic si sexual, stresul, dar si factorii de dezvoltare reprezentati de combinatia dintre factorii genetici si cei de mediu care interactioneaza cu stadiile de dezvoltare critice. Ca urmare a faptului ca anumite zone din creierul adolescentilor sunt in curs de dezvoltare, acestia sunt cei mai predispusi la dezvoltarea dependentelor.
Diagnosticarea unei posibile dependente
In vederea punerii diagnosticului de dependenta se apeleaza la evaluare psihologica si psihiatrica. Pentru dependentele severe in care incercarea de abandon a consumului este nereusita sau daca exista comorbiditati asociate se recomanda consultul psihiatric.
Simptomele dependentelor
Pintre principalele simptome ale dependentelor se regasesc urmatoarele:
- simptomele tolerantei manifestate prin nevoia intensa de a mari dozele pentru a atinge efectul subiectiv al intoxicatiei si/sau efectul diminuat la administrarea aceleiasi cantitati de substanta;
- simptomele sevrajului sunt prezente la oprirea sau diminuarea consumului si dispar cand substanta este administrata din nou;
- nevoia compulsiva de utilizare a substantelor;
- dificultatea de a controla consumul de substante;
- cautarea substantelor devine un comportament;
- dorinta de abandon a consumului si incercari nereusite in acest sens;
- reducerea sau chiar abandonarea altor activitati ocupationale, sociale si recreative;
- continuarea folosirii substantei in ciuda constientizarii efectelor negative somatice si psihice.
Tratamentul in cazul dependentelor
Primul pas in tratarea dependentelor il reprezinta retragerea substantei sau incetarea comportamentului adictiv. Ulterior apar simptome specifice sevrajului, simptome precum greata, varsaturi, frisoane, transpiratii, dureri, insomnie, crampe musculare, febra si modificari de ritm cardiac. Apar si simptome emotionale precum anxietate, iritabilitate, depresie, modificari de dispozitie. Simptomele sevrajului dureaza 3-5 zile, iar terapia presupune ameliorarea acestor simptome. Pasul urmator se refera la deprinderea de mecanisme pentru a face fata tentatiei de reluare a comportamentului de consum.
In cadrul tratamentelor pentru dependente se regasesc tratamentul psihiatric, terapia cognitiv comportamentala si programele de reabilitare. Tratamentul psihiatric presupune utilizarea unor medicamente prescrise pentru a reduce simptomele sevrajului. De cealalta parte, terapia cognitiv comportamentala se foloseste pentru a ajuta pacientii in identificarea si evitarea acelor situatii care ii predispun la consumul substantei care da dependenta. Programele de reabilitare ajuta persoana dependenta sa isi regaseasca autonomia ca persoana. Terapiile in tratarea dependentelor sunt variate si metoda de tratament este adaptata in functie de cauzele afectiunii.
Una dintre cele mai inovative metode de terapie este cea prin Realitatea Virtuala. Asistata de un psihoterapeut, persoana dependenta va invata sa isi gestioneze pofta si sa preia controlul asupra consumului diferitelor substante prin expunerea la anumite repere virtuale (bar, restaurant, magazin, petrecere, la el acasa) relevante pentru substanta care da dependenta. Psihoterapeutul asista pacientul pentru dezvoltarea de abilitati cognitive noi in adaptarea la controlul asupra consumului de substante si consolidarea de noi comportamente pentru suprimarea poftei astfel incat sa fie evitata recidiva.